Conduită preventivă sau conducere defensivă?

Multe discuții stârnite în spațiul public pe tema siguranței rutiere ajung să concluzioneze că, ceea ce lipsește șoferului român nu este nici îndemânarea, nici bagajul minim de cunoștințe teoretice în domeniul legislației rutiere și nici capacitatea de orientare, ci mai degrabă simțul măsurii, conduita preventivă, atitudinea defensivă și, de ce să nu recunoaștem, politețea rutieră.

Care este diferența dintre preventiv și defensiv? Află de la Costin Tătuc – consultant  ATA, care susține activ campania socială ViATA e a ta, derulată la nivel național de Academia Titi Aur.

Deși la prima vedere, toți cei 7.7 milioane de posesori ai permisului de conducere, câți erau înregistrați la nivel național la începutul lui 2017, ar trebui să cunoască să să aplice în trafic, pe lângă normele rutiere, principiile conduitei preventive, majoritatea nu o fac. Acest lucru este reflectat clar în nivelul de agresivitate și indisciplină de care ne lovim în circulația de zi cu zi.

Concret, prin conduita preventivă se înțelege comportamentul rutier care asigură prevenirea accidentelor, prin anticiparea și evitarea acțiunilor oncorecte ale partenerilor de drum, precum și adaptarea modului de deplasare la condițiile meteo, de drum sau de trafic, specifice.

Principalele elemente ale conduitei preventivei sunt:

  • O bună pregătire teoretică și practică;
  • Vigilența;
  • Prevederea;
  • Judecata;
  • Îndemânarea.

Dacă adaugăm acestor elemente și nivelul de educație, manifestat prin capacitatea de a fi politicos în trafic (atitudine atentă, respectoasă, binevoitoare, chiar generoasă față de partenerii de drum, indiferent de categoria din care fac parte), atunci am conturat deja imaginea unui bun conducător auto, capabil să șofeze fără probleme, în condiții de siguranță.

Pentru ca această imagine să fie însă completă este nevoie de încă ceva, respectiv de adoptarea unui stil de conducere defensivă, caracterizat de câteva elemente suplimentare.

  • Conștientizarea riscului, astfel încât acesta să poată fi ușor identificat în traficul cotidian.
  • Cunoașterea comportamentului vehiculelor în situații critice și a modului corect de a reacționa în vederea ieșirii din aceste situații.
  • Adoptarea unei atitudini defensive, menite să prevină apariția conflictelor sau a situațiilor limită, în timpul conducerii autovehiculelor pe drumurile publice.

Cunoașterea comportamentului vehiculelor în situații critice constituie o altă necunoscută pentru numroși conducători de autovehicule. Explicația este dată de faptul că , în cursul școlii de șoferi, preocuparea instructorilor se axează pe dobândirea abilităților minime necesare pentru a pătrunde în trafic și nu se urmărește neapărat perfecționarea în arta conducerii autovehiculelor, care ar trebui realizată după minim 6 luni – 1 an de experiență în trafic, când deja se creează o legătură cu mașina, care permite învățarea tehnicilor eficiente de frânare, de contracarare a derapajului, de evitare a obstacolelor etc.

Adoptarea unei atitudini defensive presupune însușirea unor tehnici specifice de conducere în condiții de circuit/poligon și aplicarea acestora în trafic, precum conducerea în condiții de aderență scăzută, controlul vitezei, al vizibilității, menținerea unei distanțe minime, de siguranță în mers, tehnici de rulaj în trafic aglomerat.

 

Adaugati comentariu