Mașina în care a murit John F. Kennedy a fost folosită de încă patru președinți americani

Kennedy Lincoln Continental (1)

Mașina în care a fost asasinat președintele american John Fitzgerald Kennedy în noiembrie 1963 a mai fost folosită de încă patru președinți. Lyndon, Nixon, Ford și Carter au călătorit la bordul mașinii în care a murit Kennedy, pe perioada mandatelor lor la Casa Albă. Doar doi dintre ei au știut adevărata istorie a mașinii.  

SS-100-X era numele de cod folosit de Serviciile Secrete Americane, folosit de cel de-al 35-lea președinte american, John F. Kennedy. Acesta și Prima Doamnă Jacqueline Kennedy au fost pasageri în mașina groazei pe 22 noiembrie 1963, în Dallas, Texas.

SS-100-X a fost inițial un Lincoln Continental decapotabil cu patru uși, atunci când a văzut lumina zilei în 1961. Fusese construit de Ford și asamblat la uzina Wixom, Michigan. Prețul modelului era, la acea vreme, de 7.347 de dolari (echivalentul a 58.882 de dolari la ora actuală).

Kennedy Lincoln Continental (2)

Înainte de a ajunge la Casa Albă, mașina a trecut prin atelierul Experimental Garage, unde i s-au mai adăugat încă 155 de centimetri între ușile din față și cele din spate și în spatele portierelor posterioare. Cadrul mașinii a fost ranforsat pentru a putea suporta lungimea și greutatea superioară. A fost vopsită din nou în belumarin și mutată la Hess & Eisenhardt în Cincinnati, Ohio pentru retapițare și pentru alte modificări solicitate de Serviciile Secrete. Pabrizul a rămas același, din sticlă dublă. Modificările costaseră în total aproximativ 200.000 de dolari (3,64 de milioane de dolari la ora actuală). Serviciile Secrete au închiriat-o pentru 500 de dolari pe an (echivalentul, în zilele noastre, a aproximativ 4.000 de dolari).

Pe 15 iunie 1961 a fost livrată la Casa Albă. Avea 6 metri și jumătatea în lungime, un ampatament de 4 metri și o lățime de 2 metri. De la greutatea inițială de 719 kilograme, ajunsese la 3,5 tone. Capota masivă ascundea un motor de 7.000 de centimetric cubi, care dezvolta 350 de cai putere.

Fiind un automobil decapotabil, Lincoln-ul venea cu acoperiș și o parte frontală care nu primiseră nicio protecție balistică. Era echipat cu telefon și prag retractabil, dar și mânere exterioare pentru agenții Serviciilor Secrete. În momentul atentatului, Lincoln-ul avea aripi, capotă, grilă și bare preluate de la modelul din 1962.

Limuzina fusese înmatriculată în District of Columbia. Acum doi ani, plăcuțele de înmatriculare au fost vândute la licitație pentru sum de 100.000 de dolari.

Kennedy Lincoln Continental (1)

Imediat după atentat, Președintele Kennedy a fost dus cu mașina în care fusese împușcat, la spitalul Parkland Memorial. Acoperișul din plexiglas fusese ridicat, pentru a-i feri pe Președintele împușcat în cap și pe Prima Doamnă de privirile celor aflați pe traseu. La ora 3:30 pm, după ce Kennedy fusese declarant mort, limuzina a fost dusă la Aeroportul Dallas Love Field, unde a fost lăsată într-o parcare subterană. În aceeași după-amiază, a fost urcată la bordul unei aeronave și transportată pe calea aerului la Washington DC, acolo unde a aterizat în aceeași seară, la ora 8. Mașina a ajuns în garajul Casei Albe. Serviciile secrete și FBI au fotografiat-o și au verificat-o în căutare de probe. S-au găsit în ea fragmente de gloanțe și bucăți din craniul președintelui asasinat. După o lună de investigații, mașina a fost curățată și toate urmele au fost șterse.

În 1963, Lincoln-ul a ajuns din nou la Hess & Eisenhardt pentru modificări. Americanii își învățaseră lecția și mașina a primit blindaj din titaniu și anvelope run-flat, iar acoperișul din plexiglas a fost și el înlocuit cu unul blindat fix. A rămas în serviciul Casei Albe vreme de încă 8 ani, perioadă în care a parcurs 50.000 de mile la sol și milioane bune în aer, aceasta fiind transportată la bordul avioanelor, acolo unde era nevoie.

Mașina și-a reluat misiunea ca limuzină prezidențială în 1967. Președinții Lyndon B. Johnson, Richard Nixon, Gerald Rudolph Ford și Jimmy Carter au folosit aceeași limuzină pe perioada mandatului, solicitând diverse modificări.  Johnson a știut de la bun început în ce se urcă. Din superstiție, a cerut ca mașina bleumarin să fie vopsită în negru, pentru a șterge. În momentul asasinării lui Kennedy, Lincoln-ul era bleumarin.

De ce nu a fost scoasă din flota prezindențială și distrusă după ce un președinte american a fost ucis în ea? “Era o chestiune economică și de timp. La acea vreme, ar fi durat 3 – 4 ani pentru ca o astfel de limuzină să fie concepută, construită și modificată conform standardelor”, spune Matt Anderson de la Muzeul Henry Ford.

În 1978, limuzina a fost donată Muzeului Henry Ford din Dearborn, Michigan. Există însă o parte care nu se află acolo. Parbrizul găurit de gloanțe în 1963 este păstrat în clădirea Arhivelor Naționale de la Washington.

Sursă foto: Wikipedia.