Test drive Mazda MX-5 – Cine te crezi?

Am jurat că nu voi mai avea de-a face cu tine. Data trecută, ai dispărut fără urmă, după un dans pe serpentine. Și acum te-ai întors. Cine te crezi să apari când ai chef, cu farurile tale încruntate și posteriorul sexy de roadster?

FOTO: Bogdan PARASCHIV

Dar chiar așa, cine te crezi? Cel mai bine vândut roadster din lume? Mda, știu că ești. Când toate cresc, Miata se face mai mică, mai agilă, mai dansatoare, mai îndrăzneață. 3.915 metri măsoară în lungime. Da, și Mazda2 e mai mare, la 4,060 metri.

Nu i-am rezistat. Când am deschis portiera, parcă am deschis o sticlă de Pepsi rece și acidulat într-o zi toridă. Torid și acidulat ne-a fost și noul tete-a-tete. M-am așezat în scaunul Recaro negru, din piele și Alcantara, cu cusături contrastante roșii, atât de aproape de sol.

Test drive Mazda MX-5 – Gheișa care dansează tango

Ca o casă japoneză e interiorul lui MX-5. Nu am torpedou, nu ar fi avut loc la bord. Doar dacă ar fi forțat pasagerul din dreapta să stea cu picioarele pe scaun. Am, în schimb, un micuț spațiu de depozitare, în spate, între scaune. În fața lui, suportul de pahare detașabil. Dar cum ar trebui să mă contorsionez oare, să ajung la el, în timp ce conduc?

Ecranul tactil de 7 inci cu navigație nu reacționează la orice gest fin, așa că insist, căutând un tango la radio. Victorie! “La Cumparsita” își târâie acordurile senzuale în FM și le revarsă prin difuzoarele sistemului audio BOSE.

Test drive Mazda MX-5 – Transformes, robot pe steroizi

Ți-aduci aminte, Miata, că mi-am rupt unghiile trăgând de acoperișul tău? Nu se mai întâmplă acum. Fie te-ai îmblânzit tu, fie m-am călit eu. Mda, știu. Și eu cred că e a doua variantă. M-am convins din momentul în care am apăsat butonul de pornire și am călcat accelerația.

Vrum, vrrrum face motorul, iar mașina pleacă brut și abrupt, se aruncă în viraje, dansează sigură pe ea, la orice pas, pe jantele de 19 inci. Simt că stau direct pe asfalt când trec peste denivelări, dar pentru asta, arăt cu degetul suspensia sport Bilstein. Mi-aș fi dorit să pot regla volanul pe adâncime, dar nu se poate. E ok, când îți iei un roadster, ești pregătit să faci compromisuri. Te recompensează din plin.

MX-5, vii cu atuurile tale de dansatoare de tango argentinian, cu ochi migdalați de gheișă și te aștepți să te primesc cu brațele deschise? Vii cu posteriorul acesta sexy de roadster pur-sânge, acolo unde nici hoții n-ar găsi butonul de deschidere și crezi că o să-mi furi inima din nou? Mda, ai intuit corect.

Am datele tehnice la mine, dar… le-arunc, le-arunc, le-arunc. N-am nevoie de o hârtie pe care scrie că ai motor de 2.0 litri, 184 de cai putere și 205 Newton metri. Ce, eu nu îi simt?

Scria acolo că ajungi de la 0 la 100 km/h în 6,5 secunde și că atingi o viteză maximă de 219 km/h. Nu mă interesează, înțelegi? Nu vreau să știu! Noi ne-am distrat la o treime din acel maximum pe serpentnie.

Ce mă interesează în schimb? Cutie manuală cu șase trepte, cu un schimbător ca un joystick, care produce un joyride. Mă interesează și tracțiunea spate, și diferențialul cu alunecare limitată pe puntea spate, care fuge ușor – mulțumesc, ESP, că nu ești prea insistent! – doar cât să-mi dea liber la distracție fără să mă pună în pericol. Doar 105 kilograme peste o tonă cântărește jucăria pe roți.

Trag pe dreapta. O las pe Miata să-și tragă sufletul. De fapt, eu am nevoie de răgaz. Ea întinerește de la generație la generație, și, la 30 de ani, doamna Miata e tot jucăușă ca o copilă.

Mi-aduc aminte că am uitat sucul rece și acidulat în portbagajul de 130 de litri. Nu mai e nici rece, nici acidulat. Nu i-au priit serpentinele. Îl mai duc o tură pe viraje, poate se răzgândește.

MazdaMazda MX-5