Test drive BMW Z4 M40i – Te cunosc din surprizele de la guma Turbo

Bună! Te cunosc de undeva. Te cunosc din surprizele de la guma Turbo. Erai atât de mic în pozele pe hârtie subțire, aproape transparentă, care păstra urmele și aromele pachetului de gumă.  E ziua Z. E ziua în care îl cunosc pe Z4, în versiune M40i, în carne și oase, cu motor cu cilindri în număr de șase.

Foto: Bogdan PARASCHIV

Te-am pus atunci ultimul în teancul de surprize, ca să păstrez ce e mai bun la final. Te vedeau doar cei care aveau răbdare să le vadă pe toate celelalte.

Erai gri pe fundal roz. Acum ești gri Frozen (vopseaua care costă 3.383 de euro) pe fundal albastru de cer de vară și de aer sărat de mare. Erai atât de mic în fotografia aia. Dar ai tot crescut de atunci. Ai 8,5 centimetri în plus în lungime față de generația anterioară și ai 5,5 centimetri în plus în lățime. Iar eu am 4.234 de milimetri de roadster fin.

Ce mă fac eu cu tine, Z4? De unde te apuc, cum să te iau să-ți demonstrez că nu mă intimidezi, când eu sunt fâstâcită ca fetița care dădea orice păpușă la schimb pe-o mașinuță?

Test drive BMW M850i – Pact cu diavolul

Mă joacă pe degete BMW Z4. Mă așez în scaunul M Sport cu suport lombar (256 de euro), îmbrăcat în pe pielea Vernasca în nuanța Cognac, cu reglaj electric al lățimii spătarului standard. O apăsare de buton și, pe viraje, pot să strâng lateralele pe lângă mine. Z4 mă ține bine, așa cum țin eu volanul mare, care mă face să simt că palmele mele sunt prea mici. Dincolo de el, instrumentarul de bord digital Live Cockpit Professional  de 12,3 inci (2.819 euro), îi ține companie ecranului tactil de 10,25 inci din consola centrală cu timpi de reacție record. La soare, sunt ca oglinzile, trebuie să fac mâna streașină deasupra lor să le văd.

Am spații de depozitare decente la bord. Nu am loc să pun o sticlă de apă în portieră, dar am o plasă în spatele scaunului, unde pot face loc lucrurilor pe care le vreau la îndemână. Am chiar și torpedou, un lucru pe care înveți să-l apreciezi atunci când îți lipsește într-un roadster ca Mazda MX-5, de exemplu. Primesc și un spațiu dedicat telefonului mobil cu mufă USB și posibilitate de încărcare prin inducție. Suporturile de pahare sunt ascunse în cotieră. Tot acolo mai apare o mufă USB.

Test drive BMW Seria 2 Cabrio facelift – Cerul e limita

Suprafețele lucioase de la bord sunt magnet de praf, așa că îmi vine să le șterg în continuu, mai ales că sunt atât de plăcute la atingere.

Am volan și scaune încălzite (195 euro, 390 de euro), dar la peste 30 de grade, aș avea nevoie de gheață să torn pe ele. Cu geamurile ridicate și deflectorul de vânt, voi ajunge la destinație ciufulită și fericită, dar nu și răgușită.

Pe scaunul din dreapta față am scaun ISOFIX, așa că voi putea cupla acolo scaunul copilului.

La drum, BMW Z4 își aruncă în față grila masivă cu lamele verticale ca niște spade ridicate, gata de atac. O grilă care trage după ea o capotă desenată cu creioane hotărâte. O capotă care, de la volan, acolo unde stau atât de aproape de sol, mi se pare interminabilă. Nu văd ce e în față, dar aud. Duduie și bubuie și tună motorul bi-turbo de 3.0 litri cu șase cilindri în linie, 340 de cai putere și 500 de Newton metri, iar când apăs accelerația la podea, e furtună. Este o coloană sonoră amplificată de difuzoare, dar nu e deloc amăgitoare. Ca să o aud, i-am dat pauză de la muzică sistemului de sonorizare.

Merg sub viteza maximă admisă pe autostradă ca să mă bucur de el până la destinație. La 120 km/h, consumă 6 l/100 km. Cifrele sunt ajutate și de aerodinamica roadster-ului la care cele mai multe prize de aer nu sunt doar trucuri vizuale, ci sunt veritabile, asigurând fluxul optim al aerului. Din profil, roadster-ul meu arată ca o înghețată topită, cursiv și fin și alunecând spre spate. Atrag atenția jantele mari cu etriere albastre și logo-ul M de pe aripă. Din spate, are un aer sălbatic. Sunt acolo evacuări veritabile, semn că nu se joacă.

De 4,5 secunde are nevoie BMW Z4 pentru a ajunge de la 0 la 100 km/h. Dar chiar contează cifrele când, la apăsarea butonului Sport, roadster-ul meu se transformă într-o rachetă telecomandată? Este o mașinărie perfect controlabilă. Am padele din aluminiu pe coloana de direcție, am libertatea de a trece transmisia automată Steptronic cu 8 trepte în manual. Z4 nu mai este disponibil cu transmisie manuală, așa că improvizația asta este minunată.

Z4, cu suspensia lui adaptivă M, maschează galant craterele din Autostrada Soarelui, chiar dacă nu este obișnuit cu astfel de tratament brutal.

Acoperișul se ridică și se pliază în 10 secunde la viteze de până la 50 km/h. Dar 10 secunde pot să pară un secol atunci când începe să toarne din senin. Cu acoperișul ridicat, e liniște de pot vorbi în șoaptă.

Dar vara se întoarce rapid și acoperișul face cale întoarsă, strângându-se discret în spatele deflectorului de vânt, fără să mă forțeze să fac un compromis în ceea ce privește volumul portbagajului: 281 de litri, indiferent dacă acoperișul este ridicat sau coborât. La generația anterioară, hard top-ul se retrăgea în portbagaj, reducând volumul la jumătate. Nu de alta, dar porbagajul ăla este plin de amintiri de pe vremea când colecționam surprize de gumă Turbo.

Nu m-am gândit niciodată că nu aș avea vizibilitate în orice direcție într-un roadster. Dar montanții față groși, protecțiile anti-răsturnare și capota uriașă te fac să vrei să te ridici în picioare la manevre în spații înguste. Cu acoperișul ridicat și fără cameră la bord, îți ții respirația până înveți să apreciezi corect dimensiunile mașinii. E de ajutor oglinda de pe dreapta, care coboară automat atunci când cuplezi marșarierul.

După o zi petrecută împreună, un zig-zag pe viraje și o plimbare pe autostradă, Z4, o să te pun la loc în poza mea pe fundal roz, ultimul din teanc, cel mai bun la final.

BMWZ4