Menage a trois – proiect special AutoExpert cu noul BMW X2

E atâta liniște în jur, încât zgomotul umbrelor pare că-mi lasă linii adânci pe timpan. Vântul adie mai potolit ca oricând, temându-se parcă să nu-mi tulbure pacea din suflet. Trag adânc în piept aroma aburilor ploii… fiecare picătură mi se întipărește în simțuri precum mi s-a lipit ea de suflet. O cheamă X2.

Prietenii mă tachinează mereu că nu eu am ales-o eu, ci ea a pus privirea tăioasă cu LED-uri adaptive pe mine, dar nu le dau crezare. Știu sigur că a fost dragoste la prima vedere pentru amândoi. Eu m-am lăsat purtat în abis de silueta ei ademenitoare, ea mi-a citit dorința de a-i testa limitele într-un vals nesfârșit pe viraje. Acum suntem doar noi, într-o liniște asurzitoare, admirând reflexiile crengilor pe asfaltul umed.

Din neant, zgomotul hotărât al tocurilor roșii sparge armonia. O zăresc și, într-o clipită, își trece unghiile aprinse ca focul peste lacul auriu, stârnind scântei în urma lor. Un amestec obraznic de fantezii îmi aprinde imaginația. Amândouă se joacă cu simțurile mele cu o nonșalanță care-mi provoacă firoi pe șira spinării. O simt cum vrea să urce la volan, dar trezit brusc din reverie, mă opun. Zâmbesc ironic: „nu mă las condus de la prima întâlnire”, îmi șoptesc apăsat în minte, și urc la volan. Cu privirea-i dominatoare, se așează în dreapta. Mă privește, în timp ce accelerez puternic pe străduțele orașului părăsit. Toată lumea s-a retras în case, la adăpost de întuneric. Doar noi trei valsăm pe viraje într-o simbioză desăvârșită.

Feeria se stinge brusc, curmată de două focuri de armă. Opresc: nu voi lăsa pe nimeni și nimic să le facă vreun rău. Nu-l cunosc, nu ne cunoaște, dar urcă pe pielea fină a banchetei și, la un trăgaci distanță, îmi ordonă pe un ton dur să […]